Prima mea experienta legata de Yoga a fost acum mai bine de 10 ani, am ales atunci sa merg la o clasa de Ashtanga. Atunci nu stiam nimic din ce inseamna aceasta practica fizica, de partea spirituala nici nu mai vorbesc. Cand am pasit in sala mi-a placut mult atmosfera si in mintea mea am zis ca ma voi relaxa (eu aveam deja povestea pregatita in mintea mea despre cum ar trebui sa fie la Yoga) tare mult dar surpriza… am simtit ca nu pot face nimic cu corpul meu, parea ca cel al omului de tinichea, in mintea mea era intrebarea: cum oare e posibil sa imi simt corpul asa cand eu predau aerobic si pilates si imi cunosc corpul?

Doar ca in Yoga e alta povestea cu corpul si de abia atunci am constientizat cat de putin imi stiu corpul de fapt. Dupa aceasta ora in care m-am chinuit teribil a fost partea de relaxare ghidata, Yoga Nidra si in acele minute am trait ceea ce presupuneam ca voi experimenta intreaga ora.

Acele 10 minute au fost cele care m-au facut la inceput sa revin si la urmatoarea clasa. Placerea nu a exista in partea practica o perioada indelungata, noroc ca perseverenta este o calitate care ma defineste si am continuat aceasta practica cu toate durerile pe care le resimteam in corp dupa fiecare clasa.

IMG_7558
Acum cand le spun oamenilor la clase ca si eu la inceput de abia puteam sa ating solul cu mainile se uita la mine si incep sa rada necrezand asa ceva, dar si eu sunt om (chiar daca unii imi tot zic ca nu provin de pe planeta asta 🙂 )

Pe langa cele 10 minute de la final care m-au facut sa revin la clase au mai fost si alte trairi care ma aduceau acolo inapoi pe saltea, de exemplu cand eram acolo pe saltea, era singurul moment in care eram cu atentia 100% la corp si la respiratie , ceea ce mi-a adus aceasta atentie a fost ca am inceput sa imi cunosc corpul in profunzime. Totodata s-a modificat modul in care comunica el cu mine, am observat ca foloseste respiratia sa ma notifice.

A fost interesant sa observ cum se modifica ritmul respiratiei si ce aduce cu ea aceasta modificare. Am observat ca atunci cand postura este dificila pentru mine tendinta este de a-mi incorda corpul, de a accelera respiratia sau chiar de a o opri ceea cea duce la o explozie in interior si la o stare de frustrare asociata cu neputinta. Ceea ce a fost interesant de observat a fost ca in acele momente au iesit la suprafata comportamentele limitative. Și cum nu puteam reacționa ca și cum as fi făcut în mod obișnuit am ales sa trăiesc în emoția respectiva și sa vad ce răspuns îmi aduce.

Aceste momente au fost pentru mine acele AHA-uri in care mi-am dat seama ca sunt mai multe moduri de abordare nu doar cel invatat acasa (pe atunci nu aveam idee de dezvoltare personala sau alte lucruri in acest domeniu). Conștientizarea mea a fost ca, atunci cand respiratia mea ramanea calma, constanta si constienta, traiam fericire, apreciere fata de mine (ca pot face si eu niste posturi 🙂 ), bucurie si multa liniste.

Experimentand in aceiasi clasa aceste 2 extreme ale respiratiei, mi-am dat seama ca prin reglarea si constientizarea respiratiei in timpul practicii de Yoga de fapt imi pot aduce liniste in minte si pot gandi mai clar si pot vedea mai multe fete ale unei situatii. Acelasi lucru l-am aplicat si in afara practicii Yoga prin oprirea din programul zilnic si efectuarea unor respiratii constiente cateva minute pe zi.

Ce as vrea sa va propun in final este ca in timpul claselor de Yoga sa ajungeti sa faceti intreaga clasa avand respiratia calma, constanta si constienta si apoi sa observati ce schimbari apar in viata voastra!

Comments

comments